Vreau iubire, dar nu știu să stau cu ea

Pasul 1 - intelege Vrei iubire. Vrei sa te simti continut, apreciat, sustinut de o persoana care iti ofera siguranta.Iti doresti iubire neconditionata pentru ca E NORMAL si E UMAN.

Problema e ca nu stii cum sa accepti lucrurile astea.

Ai senzatia ca nu meriti nimic decat daca oferi ceva inapoi – si de obicei sunt servicii, cadouri, lucruri practice. Le oferi cand nu ti se cere, in faza de inceput a interactiunii, cand nu se asteapta nimeni, si tocmai asta devine modul tau de a arata ca apreciezi si ca "meriti" ce primesti.

In faza asta, nu exista un standard de atins. Totul e freestyle – arati cat de minunat esti, cat de mult conteaza celalalt pentru tine.

Dar odata ce apare conexiunea (pentru ca, ghici ce: daca faci atatea gesturi frumoase pentru cineva, daca te porti atat de cald si atent, acel om la un moment dat se va deschide si te va primi in viata lui)... te panichezi.

Deodata apare un standard. O asteptare. Si ai senzatia ca n-o vei atinge niciodata. Ca vei dezamagi. Ca vei fi parasit. Ca ti se va confirma, in sfarsit, ceea ce simti de-o viata:"Nu sunt indeajuns."

Si de acolo… it's a down spiral.

Omul pentru care simti atat de mult incepe sa-ti raspunda. Iti arata de ce tine la tine. Ce iubeste la tine. Si, uneori, iti spune lucruri profunde – nu despre ce faci, ci despre cine esti.

Si tu te sperii.

Pentru ca, in interiorul tau, nu te-ai simtit niciodata indeajuns. Acceptarea afectiunii devine un afront direct la toate experientele tale de viata care ti-au batatorit in minte ideea ca "nu meriti iubire decat daca faci ceva pentru ea."

Ce urmeaza?

Omul incepe sa tina tot mai mult la tine, dar tine de imaginea ta initiala – cea calda, prezenta, implicata. Tu incepi sa te comporti invers proportional: te retragi, te ingropi in munca, in hobby-uri, in orice altceva decat relatia in care ti-ai dori de fapt sa ramai conectat.

Apare frica de vulnerabilitate. Nu mai esti "printul care salveaza printesa". Printesa secolului 21 nu are nevoie sa fie salvata. Are nevoie de prezenta si responsabilitate emotionala.

Si asta inseamna sa te atasezi. Sa iti asumi ca actiunile tale il afecteaza pe celalalt. In mintea ta, asta se traduce prin: vulnerabilitate.

Din pacate, pentru tine, vulnerabilitatea = risc.

Riscul de a fi parasit cand omul "vede cine esti cu adevarat". Riscul de a fi criticat. Riscul de a ti se confirma ca nu esti suficient. Riscul de a pierde ceva ce iubesti.

Si de aici stii deja ce urmeaza: Sabotaj. Greseli "intentionate". Te distantezi. Cand partenerul iti cere timp si prezenta, vii cu scuze.

De ce? Pentru ca, in capul tau, toata lumea pleaca. Iar pe omul asta il iubesti atat de mult, incat doare doar sa te gandesti cum ar fi sa plece.

Si daca tot va pleca… mai bine sa plece pentru ceva "clar", ceva "controlabil": Pentru ca gresesti. Si nu pentru ca esti tu.

Asa poti sa ramai cu povestea:"Oricum nu eram pregatit.", "Oricum nu mergea.", "Si el/ea avea probleme..."

Pasul 2 - intrebarile

Cele doua intrebari mari:

1. Sunt stricat?

2. Pot sa scap de asta?
   

Raspuns:

1. Nu. Nu esti stricat. Esti protejat.

2. Da, poti sa scapi. Dar o sa fie nevoie de ceva munca.
   

Comportamentele evitante sunt un cluster de mecanisme de coping fata de probabilitatea suferintei. Deci daca o privim asa… tu esti extrem de sensibil.

Nu ai invatat cum sa stai in durere. Si tocmai de aceea te protejezi de posibilitatea durerii – chiar si atunci cand ea nu exista real in peisaj.

Nu am cum sa te "vindec" de frica de iubire intr-o postare de blog.

Dar pot sa-ti las cateva intrebari ca sa-ti deschizi orizonturile:

• Cand ai simtit prima data ca "sa fiu eu e periculos pentru ca sunt judecat, criticat sau parasit"?

• Cine ti-a spus (direct sau indirect) ca esti bun doar pentru ce faci?

• Care e primul tau gand cand observi ca te conectezi cu cineva si el se conecteaza cu tine?

• De la cine ai invatat ca iubirea sufoca si te face sa te pierzi?

• Care a fost acel moment cand ai iubit pe cineva sau erai dependent emotional (poate in copilarie), iar cand persoana aia a plecat… n-ai stiut cum sa gestionezi durerea? Ia raspunsurile la aceste intrebari si compara-le cu un prieten/frate/sora, whatever, care e diferit de tine prin interactiunile pe care le-a avut de-a lungul timpului. Trebuie sa vezi ca din moment ce nu toata lumea vede lucrurile ca tine, inseamna ca exista si altfel de experiente, alte perceptii in privinta ''pericolului'' atasamentului. Prin urmare, dracu nu e atat de negru. Inainte sa incepi sa iti schimbi tu mecanismele de coping ai nevoie sa vezi ca exista si altceva.